FitClub.ro

după www.topculturism.ro

1. Deficitar la pectorali sau spate sau fără grupe deficitare

LUNI
MIERCURI
VINERI


Spate
Pectorali
Spate


Bicepși
Umeri
Pectorali


Umeri
Tricepși
Tricepși


Cvadricepși
Bicepși
Cvadricepși


Femurali
Gambe
Femurali


Lombari
       
 

2. Deficitar la picioare

Antebrațele se pot lucra la sfârșitul zilei numărul 1 de antrenament iar trapezul la sfarșitul celei de a 3-a.

- pentru spate – 2 exerciții, 6 serii fiecare, adică (2×6)
– pentru pectorali 2×6
– pentru cvadricepsi 2×6
– pentru umeri 3×5
– pentru bicepsi 2×4
– pentru tricepsi 2×4
– pentru abdomen 1×6
– pentru femurali 1×5
– pentru gambe 2×4
– pentru lombari 1×3
– pentru trapez 1×4
– pentru antebrate 2×3

Recomandări generale

• Consultă un doctor ca să afli dacă ești perfect sănătos și poți face efort fizic.

• Exercițiile trebuie executate controlat și într-o formă corectă. Concetrează-te permanent asupra grupei musculare solicitate.

• Pauza dintre două serii trebuie sa fie de minim 1 minut și maxim 2 minute. Între 2 grupe musculare diferite ea poate fi de 5 minute.
  

• Nu neglija nici o grupă musculară.

• În timpul antrenamentului este bine sa bei doar apă sau băuturi special făcute pentru sportivi aflați în timpul efortului (în cantități mari pentru a nu suferi de deshidratare).

• Greutățile se aleg astfel încât să permită efectuarea, singur, a cel puțin 4 și maxim 8-10 repetări.

• Efectuează 2-3 repetări forțate cu ajutorul unui partener, după ce ai făcut singur numărul propus de repetări.

• Exercițiile trebuie mereu înlocuite cu altele noi la fiecare 3-4 săptămâni, prin rotație, astfel încât să revii la același exercițiu cel mai devreme după 6-8 săptămâni.

• Încearcă să folosești o greutate mai mare, dar să faci același număr de repetări, ori să execuți mai multe repetări cu aceeași greutate. Preocuparea principală trebuie să fie mărirea greutăților. Dacă ramâi la aceleași greutăți luni de zile nu vei obține progrese.

• Înaintea unui exercițiu, efectuează 2-3 serii lejere, progresive ca greutate, de încălzire după care începi prima serie cu greutatea maximă propusă.

• Nu mânca nimic 2 ore înainte de antrenament. Excepție fac suplimentele nutritive concentrate care pot fi luate cu minim 1 oră inainte, fiindcă se digera mai repede.

• Consumă suplimente nutritive imediat după antrenament.

• Refacerea după antrenament și alimentația corectă sunt cel puțin la fel de importante ca antrenamentul însuși. Lasă un timp de minim 48 de ore înainte de a lucra din nou o grupă musculară.

Claudia Ariton

Ne intrigă adesea uşurinţa cu care multe dintre prietene sau cunoştinţe consumă prajitură după prajitură, însumând calorie după calorie, fără a se îngrăşa un gram. În timp ce noi transpirăm în timpul şedintelor de fitness şi nu ştim la ce metode sau cure de slabire să mai apelăm, ele consumă cu nonşalanţă prăjeli şi creme în cantităţi “industriale”, ajutate fiind de un “metabolism rapid”.

Pe de altă parte, noi, cele mai puțin norocoase, care nu ne putem lăuda cu “arderi” la fel de rapide, ci, mai degrabă, cu un așa-zis sindrom al “metabolismului leneș”, acumulăm kilograme în plus cu fiecare masa copioasă pe care o luăm. Ba mai mult, atunci când facem eforturi (supraomenesti) să rezistam mâncărurilor apetisante și ne “spetim” la sală, observăm, cu dezămagire și frustrare, că “șunculițele” nu se lasă duse cu niciun chip.

Greșeala constă, conform opiniei specialiștilor în domeniu, în faptul că trecem cu vederea necesitățile reale ale organismului nostru. Până la urmă, fiecare persoană este diferită și are nevoi diferite de ale celorlalți. Un regim de alimentație care funcționează în cazul prietenei tale ar putea să nu dea aceleași rezultate și în cazul tău, prin simplul fapt că fiecare organism arde sau stochează caloriile într-un ritm diferit. Tocmai acest ritm al organismului de a consuma caloriile poartă numele de metabolism, reprezentând un proces esențial pentru păstrarea sănătatii și vitalității noastre.

După cum precizează Janice Elizabeth Small, autoarea lucrării “The Diet Exit Plan”, pe site-ul Ezinearticles.com, folosim 60% din caloriile acumulate zilnic doar pentru a ne menține… în viață. Restul de 30% sunt consumate în urma activității fizice, iar 10% sunt atribuite procesului de digestie. Deși ar putea să ți se pară un mecanism suficient de complex pentru a te resemna și a ridica din umeri neputincioasă, există mici trucuri la care poți apela pentru a-ți stimula metabolismul și a arde caloriile mai ușor:

Mănâncă puțin și des

Dacă vei lua mese scurte, de cinci-șase ori pe zi, îți vei pune metabolismul “la lucru”, arzând mai multe calorii decât dacă mănânci de două ori pe zi și consistent.

Evită, pe de altă parte, să cazi în patima “înfometării”, sperând că vei slabi mai ușor, deoarece îți pui sănătatea în pericol și vei acumula kilograme “cu viteza luminii”, odată reîntoarsă la vechiul regim de alimentație. Dacă organismul tău îți “cere” să-l hrănești, răspunde necesităților acestuia, luând o mică gustare hipocalorică. Este infinit mai bine decât sa te infometezi, riscând să încetinești procesul arderilor din organism.

Potrivit site-ului Healthmad.com, dacă vei consuma mai puțin de 1.200 de calorii pe zi, organismul tău va percepe faptul că e timpul să treacă la… economii, iar rata metabolismului va scădea drastic. Mai degrabă consumă orice aliment cu moderație (in special pe cele mai bogate caloric) și contracarează efectele oricărui exces prin ore suplimentare de sport.

Nici varianta miraculoaselor pastile din plante, care promit sa-ti crească rata metabolismului, nu este cea mai fericita. Majoritatea acestor pilule nu au cu adevărat efect, de aceea este preferabil să slăbești prin adoptarea unui stil de viață sănătos și echilibrat.

Nu “sări” peste micul dejun

Deoarece te afli într-o stare de “repaus”, metabolismul tău încetinește pe timpul nopții; astfel încât, dimineața trebuie sa îți reîncarci bateriile, luând un mic dejun sănătos și punându-ti metabolismul în mișcare. Cerealele cu lapte, carnea de pui la grătar, iaurtul și fructele alcătuiesc un meniu complet pentru masa de dimineață, absolut esențială pentru a-ți păstra energia și puterea de munca pana la pranz.

Proteine, fibre și… picanterii

Janice Elizabeth Small te sfătuiește să mănânci alimente bogate în proteine sau fibre, pentru a-ți stimula metabolismul și a pierde kilograme mult mai ușor. Explicația constă în faptul că organismul nostru consumă mai multă energie pentru a digera proteinele, decât în cazul carbohidraților sau al grasimilor. Cu alte cuvinte, cei care iau o masa bogată în proteine vor consuma de două ori mai multe calorii în urmatoarele ore după ce au terminat de mâncat decât cei care au luat o masă bogată în carbohidrati.

Care sunt alimentele cu un conținut proteic ridicat, care pot fi incluse într-un regim de alimentație sănătos? Peștele, carnea de pui sau curcan, pregătite la grătar sau la cuptor, dar și ouăle sau lactatele sunt bogate în proteine, gustoase și sănătoase.

Adevărati “dușmani” ai problemelor gastrointestinale, îmbunătățind activitatea tranzitului și luptând contra constipației si, implicit, a acumulării toxinelor în organism, fructele, legumele, iaurtul sau produsele din faină integrală conțin multe fibre și contribuie la îmbunătățirea digestiei. Cei care beneficiază de o digestie ușoară ard caloriile mult mai repede.

Pentru iubitoarele mâncărurilor picante, aceasta va fi o veste excelentă: potrivit studiilor de specialitate, tot ceea ce este picant (dar mai ales praful de chilli) crește ritmul metabolismului cu până la 25% după consum. Bineînțeles, acest lucru nu înseamnă să ne aruncăm asupra mititeilor și cârnăciorilor picanți, în speranța că ne vom trezi peste noapte posesoarele unei talii de vis…

Mai ușor cu alcoolul…

Nu are absolut niciun beneficiu nutritiv (cu exceptia, poate, a vinului – “secretul longevitatii”, dupa ultimele studii), te deshidratează și inhibă procesul prelucrării eficiente a grăsimilor. În urma tuturor acestor efecte negative, metabolismul și silueta au de suferit. Iată de ce este bine sa stai departe de orice licori, oricât de delicioase…

Apa rece… ca gheața!

La polul opus față de alcool, apa este băutura cea mai ieftina, sănătoasă și la îndemână pe care o putem alege. Iar dacă este și rece ca gheața, metabolismul va lucra în plus pentru a aduce temperatura apei baute la nivelul celei proprii corpului tău.

Dacă ești adepta schimbărilor și nu suporți monotonia unei diete, poți alterna consumul de apă rece cu cel al ceaiului verde, eficient în stimularea metabolismului și în eliminarea toxinelor.

La saună sau la schi?

Un aspect inedit al procesului de stimulare a metabolismului este influența exercitată de temperaturile extreme asupra organismului nostru. Dacă suntem expuse temperaturilor caniculare sau, din contră, nordice, metabolismul poate fi stimulat cu pana la 20%, menționează Smith, pe site-ul Ezinearticles.com.

Dacă, insă, nu iubești sauna sau zonele înzăpezite, poți încerca să micșorezi temperatura locuinței tale cu câteva grade iarna sau sa oprești pentru câteva ore aerul condiționat vara. Silueta de vis merita sacrificii…

Mișcare și iar mișcare

Dacă nu poti trăi fără sport, meriți toate uralele. Dacă te urnești mai greu decât o stâncă, atunci am o veste proastă pentru tine: o silueta armonioasa și tonifiată este imposibil de obtinut fară ceva mișcare.

Din fericire, nu suntem consemnate să practicăm un anume sport, dacă nu-l suportam. Ai o sumedenie de activități din care poti alege, în functie de preferinte sau de timpul și energia de care dispui: de la exercițiile practicate într-o sală de fitness, cu sau fără instructor, până la sporturi în aer liber (volei, handbal, badminton etc.) sau chiar sporturi extreme (alpinismul, de exemplu).

Practicând orice tip de activitate fizică, chiar și o mică plimbare după masa de seară, metabolismul tău va lucra “la cote maxime”, iar tu te vei bucura de o sănătate de fier și de o siluetă de invidiat.

sursa: www.eva.ro

Concentratele proteice sunt soluţia ideală când trebuie să oferim organismului cantitatea optimă de proteine. Nu înlocuiesc dieta normală, dar o completează foarte eficient

sursa: Culturism&Fitness

Ca să faci muşchi, trebuie să mănânci, să te antrenezi şi să te odihneşti suficient. În alimentaţie, cel mai important ingredient pentru a creşte în masă musculară este proteina. De vreme ce concentratul proteic este cel mai folosit produs în suplimentaţia unui culturist, este bine să ştim: cum alegem concentratul proteic, ce cantitate avem nevoie într-o zi şi când trebuie să-I luăm.

Tipuri de proteine
Proteina din zer. Indiscutabil, la ora actuală, “regele” proteinei. Proteina din zer este o proteină rapidă, se digeră rapid şi uşor, are în compoziţie aminoacizii esenţiali, incluzând aici şi pe cei 3 cu catene ramificate (leucină, valină, isoleucină), denumiţi BCAA şi alte subcomponente,cu beneficii adiţionale. Zerul este una din cele două tipuri de proteină din lapte, găsindu-se în proporţie de 20%. Proteina din zer se găseşte în trei forme: concentrat (nivel proteic normal, mai economică), izolat (nivel proteic ridicat, mai scumpă) şi hidrolizată (parţial descompusă pentru o absorbţie şi digestie rapidă).

Caseină. Cei 80% rămaşi din proteina din lapte reprezintă caseina. Este o proteină lentă deoarece se digeră şi absoarbe mai lent decât celelalte tipuri de proteină: de aceea este folosită, în special, înainte de culcare sau în alte perioade mai lungi în care nu mâncăm.

Proteina din lapte. Este ce rămâne din laptele din care se înlătură carbohidraţii şi grăsimea. Cum am precizat şi mai sus, proteina din lapte este alcătuită din aproximativ 20% zer şi 80% caseină, deci utilizarea ei este intermediară.

Proteina din ou. Întreabă un dietetician: “Care este cea mai bună sursă de proteină?” şi oul va fi în topul listei. De fapt, mulţi nutriţionişti folosesc oul ca standard pentru calitatea proteinei. Conţinând o cantitate mare de aminoacizi esenţiali şi având un scor ridicat în calitatea proteinei, ouăle sunt o alternativă excelentă la zer, caseină sau proteina din lapte pentru cei care au alergii sau intoleranţă la lactoză.

Proteina din soia. Este o proteină rapidă; conform unor studii este asimilată mai rapid decât zerul. în ciuda acestui fapt nu are un scor prea mare în calitatea proteinei conţinute, cantităţile de aminoacizi esenţiali fiind într-un raport relativ diferit, de cel considerat optim. Totuşi, reprezintă o sursă de proteină indispensabilă pentru cei vegetarieni şi care, în combinaţie cu alte tipuri de proteină, asigură un mixt foarte de calitate.

Proteine mixte. Dacă îţi permiţi să iei tipurile anterioare de proteină separat, atunci e bine să alegi şi un mixt. Combinând acțiunea rapidă, lentă sau intermediară a diferitelor tipuri de proteină, vei obţine un rezultat mai bun decât luându-le separat, ca surse individuale.

Produse de recuperare. Sunt moderate caloric, cu asimilare rapidă, conţin şi carbohidraţi în cantităţi anume alese pentru a fi consumate imediat după antrenament. De asemenea, pot conţine proteină din zer hidrolizată şi alte ingrediente, ca: BCAA, creatină, glutamină pentru a ajuta mai mult la recuperarea şi creşterea musculară.

Reglează-ţi vederea, chiar dacă asta înseamnă să fii străpuns de laser

ADAPTARE DE CRISTIAN PAVEL

Vederea bună este un avantaj competitiv în această lume. Individul care poate vedea semnele de circulaţie pe întuneric, femeia frumoasă din mulţime sau mingea de tenis care vine spre el este mai tare decît cel care se uită chiorîş, încercînd să distingă ceva prin lentilele de contact. Deşi ochelarii îţi permit să fii mereu la modă, chiar şi atunci cînd eşti în costum de baie, iar lentilele de contact îţi dau posibilitatea să-ţi schimbi culoarea ochilor în roşu, portocaliu sau negru, orice persoană cu probleme de vedere trăieşte cu un coşmar: acela că, fără ajutorul tehnologiilor moderne, ar deveni orb şi inutil pentru societate. Aici intră în scenă ştiinţa. Nu e nevoie decît de o rază laser şi de cîteva mii de euro în cont pentru a avea o vedere perfectă. Dacă acum nu poţi citi articolul ăsta fără ochelari, după o operaţie LASIK vei putea, teoretic, să tragi cu pistolul în şerpi de la o sută de paşi sau să vezi fiecare părticică din corpul iubitei, atunci cînd faci sex cu ea.

Tu vezi o roşie, eu văd o pată roşie

Cînd un ochi este proiectat pe un monitor de computer, arată ca un animal speriat. Pleoapele i se zbat şi lăcrimează, pînă cînd sînt imobilizate complet. Pacientul simte că ar clipi în continuare, dar mişcarea pleoapei îi este oprită. Cînd clipeşti, întrerupi raza laser.
Mai mult, trebuie să priveşti drept înainte. De asta nu poţi face tratament cu laser sub anestezie, pentru că ochii ţi s-ar da peste cap, iar raza laser ar fi nevoită să treacă prin craniu pentru a repara corneea. Ca urmare, pacientul nu poate fi decît înţepenit într-o poziţie inspirată din filmul „Portocala mecanică“ al lui Stanley Kubrick. Dacă simți că intri în panică, poți lua un Valium. Între timp, oftalmologul îşi reglează de zor microscopul pe o hartă cu dungi verzi şi galbene. E felul lui de a determina direcţia pe care trebuie s-o aibă laserul pentru a repara corneea pacientului. Cristalinul şi globul ocular rămîn neatinse. Corneea şi cristalinul reflectă lumina într-un punct focal. Dacă eşti miop, imaginile sînt focalizate în faţa retinei. Dacă suferi de prezbitism, sînt focalizate în spatele retinei. Refacerea curburii şi a formei corneei (care îşi revine extrem de rapid, spre diferenţă de cristalin) este sinonimă cu revenirea la normal a vederii.

Trezeşte-te, sîntem în viitor!

De fapt, acesta nu e viitorul. Intervenţiile chirurgicale LASIK se fac de prin 1991. A fost nevoie de 15 ani pentru ca aproape toate suspiciunile să fie eliminate. Dar primii paşi au fost făcuţi în Columbia, în anul 1948, de dr. José Ignacio Barraquer. Procedeul folosit era următorul: 60% din cornee era îndepărtată, congelată, apoi modelată cu ajutorul spumei de săpun.

După care, corneea era cusută la loc. Dr. Barraquer a fost primul om care a sugerat operarea unui ochi sănătos exclusiv pentru refacerea vederii. De cele mai multe ori a avut succes (de cîteva ori, congelarea a afectat corneea), punînd bazele operaţiei LASIK de astăzi. Desigur, în zilele noastre, instrumentele sînt ceva mai bune decît un simplu ac şi o aţă. Cel mai important este dispozitivul de urmărire, care înregistrează 200 de mişcări ale ochiului într-o singură secundă. Datorită lui, laserul se întrerupe automat dacă-ţi mişti ochiul. Oftalmologul povesteşte că a avut odată o pacientă care nu voia nici măcar să deschidă ochii, deşi era femeie în toată firea. „O întrebam dacă mă lasă s-o tratez cu laserul, iar ea își punea palmele pe faţă şi se strîmba nemulţumită.“ Dar pacientul de acum stă nemişcat. Dispozitivul de urmărire scoate sunete stridente la intervale mici şi regulate. Medicul se apucă de treabă. Mai întîi, ochiul pacientului devine violet pe ecran, deoarece corneea este colorată cu violet de genţiană pentru a fi mai vizibilă. Astfel, oftalmologul va putea să stabilească la perfecţie poziţia acesteia. Apoi, pacientul simte o presiune (cînd corneea este tăiată), senzaţia fiind aceea de „fîlfîit al ochiului“. Totul începe să se înnegrească în jur. Stratul anterior al corneei este dat la o parte, iar pacientul este orb timp de cinci secunde. Apoi, suprafaţa ochiului este dată deoparte şi vederea îi revine. Se aude pîrîitura laserului. Medicul i-a explicat deja că atunci cînd raza va intra în ochi, nu va simţi miros de carne arsă, ci o mireasmă de ozon provenită de la evaporarea ţesutului corneei. Laserul continuă să-şi îndeplinească misiunea… Eu nu simt nimic, dar presupun că, în asemenea circumstanţe, zgomotul produs de aparatul acela te poate face să miroşi orice. Pe ecran, arată ca o linie zimţuită în jurul irisului, ca şi cum pacientul ar purta o mică lentilă de contact, exact în centru. Întreaga procedură durează cam 20 de minute pentru ambii ochi.

Problema ţesutului

În operaţiile cu laser, ţesutul e cel mai important lucru. Am suficient de mult? Cît de mult am nevoie? Ce vor face, mai exact, cu el? În medie, rezerva de ţesut din ochiul cuiva este de aproximativ 500-600 μm (microni). Pentru ca stabilitatea corneei să nu fie afectată după intervenţia chirurgicală, trebuie ca 250 μm de ţesut să rămînă neatinşi. Modul în care se face evaluarea cantităţii de ţesut este de domeniu futurist. Corneea este, pur şi simplu, cartografiată. (Cu un topograf de cornee, bineînţeles, aparat care aduce mai mult sau mai puţin a un joben de scamator.) Rezultă ceva asemănător unei hărţi cu zone colorate diferit în funcţie de căldura lor. Pe baza acestei „hărţi“, oftalmologul îşi va stabili un plan al intervenţiei chirurgicale. Dacă ea relevă faptul că suferi de astigmatism (defect al corneei care constă într-o abatere de la forma sferică, ceea ce duce la deformarea imaginilor), operaţia nu poate fi făcută decît în anumite circumstanţe. De asemenea, harta indică felul în care ar trebui să arate corneea ta, într-o lume ideală. Diferenţa nu e foarte mare: a mia parte dintr-un milimetru. Pentru fiecare unitate optică (dioptrie) care trebuie corectată, laserul „şlefuieşte” 15 μm de ţesut. Dacă ai dioptrie -6, vor fi folosiţi 90 μm de ţesut = 60 de secunde de activitate a laserului. Tot ţesutul disponibil determină şi eligibilitatea pentru o asemenea operaţie. Ochii trebuie testaţi imediat şi peste şase luni, aşa că diferenţa nu e foarte mare. Legal, trebuie să ai 18 ani ca să faci operaţia, dar abia pe la douăzeci şi ceva de ani vei termina tratamentul. Dacă ai vederea prea slabă pentru ţesutul disponibil, n-ai cum să obţii o vedere perfectă. Intervenţia necesită mult ţesut vital. Dacă n-ai suficient, poţi apela la alte proceduri, care implică îndepărtarea primului strat al corneei cu o perie. Partea proastă e că recuperarea va fi mai lentă. Poate dura chiar şi o săptămînă pînă la stabilizarea vederii. E vorba de vindecarea totală a zonei, nu numai a unei mici incizii.

Care-i şmecheria?

Pacientul răsuflă uşurat. Operaţia s-a terminat. Oftalmologul îndepărtează stratul adeziv din jurul ochilor. „Am avut o pacientă care nu se temea decît că, în timpul operaţiei, genele îi vor fi smulse de dispozitivul din plastic“, povesteşte doctorul cu un rînjet pe faţă. Pacientul deja vede mai bine. Nu aşa de bine ca atunci cînd purta ochelarii, dar, avînd în vedere timpul standard de recuperare, s-ar putea ca mîine să poată conduce maşina. Primeşte picături de ochi şi un pansament „temeinic“ de la o asistentă – lucruri care- i amintesc că că abia acum urmează adevărata provocare. Nici ochelarii n-au părăsit scena, iar motivul este unul foarte simplu: infecţiile. Riscurile sînt extrem de mici. Ai 0,1% şanse să te infectezi şi chiar şi mai mici să orbeşti din cauza asta (mai ales dacă infecţia e ratată corespunzător). Dar nimănui nu-i convine să intre în statistici. Nimeni nu vrea să fie „special“. În condiţiile în care operaţia comportă un risc atît de mic, orice neconcordanţă tinde să devină o problemă. Prima regulă este să nu-ţi atingi ochii. Doar nu vrei să ai o cornee „încreţită“. Dacă nu laşi ţesutul să se vindece, te poţi alege cu o infecţie, o cicatrice sau cu o vedere în ceaţă care te va însoţi tot restul vieţii. Oftalmologul scoate o carte de vizită şi-i spune pacientului că poate să-l sune pe mobil la orice oră din zi şi noapte. „Dacă vreun puşti te loveşte în ochi, nu trece asta cu vederea“, spune hîtru doctorul. Majoritatea infecţiilor sînt rezolvate printr-o nouă intervenţie chirurgicală şi un nou set de picături. Dacă eşti plecat în concediu şi nu poţi primi imediat asistenţă medicală, problema se poate agrava.

E foarte distractiv pînă cînd…

…scapi de spectrul infecţiei şi începi vindecarea propriu-zisă. 5% din pacienţi au nevoie de o nouă intervenţie cu laser spre sfîrşitul perioadei de recuperare. Şi tu te poţi număra printre ei, în funcţie de cum decurge procesul de vindecare. Dacă te vindeci prea repede, s-ar putea să ai probleme; picăturile ajută la regularizarea procesului. Vindecarea este completă la şase luni după operaţie. Dar dacă ai suficient ţesut – adevărată monedă de schimb în lumea chirurgiei laser – poţi face mai multe ajustări, pînă cînd totul e perfect. O altă problemă e vederea pe timp de noapte. S-ar putea să vezi halouri în jurul felinarelor de pe stradă – deşi oftalmologul mi-a mărturisit că majoritatea pacienţilor conştientizează asta numai atunci cînd le-o spui. Cealaltă problemă e că simţi cum ochii tăi „trag de ei“ pentru a vedea. Pînă la urmă, e normal: n-ai mai folosit de mult timp muşchii oculari în mod corespunzător.

Ochii tăi sînt „laser“, frate!

Pacientul nostru s-a externat a doua zi. Continuă să-şi caute ochelarii, pînă-şi aminteşte că nu mai are nevoie de ei. E şocat de faptul că poate conduce mai uşor maşina, pentru că are vedere periferică mai bună. În plus, faţa lui arată mai bine fără ramele negre şi groase.

Sursa: Men’s Health

Antrenarea feselor este pentru fiecare practicantă a fitness-ului cel puţin la fel de importantă ca şi antrenarea celorlalte grupe musculare. Fesierii sunt muşchi mari şi puternici, de aceea trebuie lucraţi cu greutăţi care să-i solicite cu adevărat, pastrând însă forma corectă de execuţie.

Funcţie de exerciţiul ales sau de unghiul mişcării veţi lucra mai mult zona superioară, mediană sau inferioară a feselor. Programul ce urmează este astfel conceput încât să nu neglijeze nici una din aceste părţi şi poate fi efectuat dupa antrenamentul picioarelor, ţinând cont de faptul că exerciţii precum fandările solicită şi muşchii coapselor.

Sursa: www.hardbody.ro

de Marius Bujor

Este veche de sute de ani dar şi cea mai sănătoasă din lume.

Primele studii au avut loc după cel de al doilea război mondial. Cercetătorii americani au constatat cu surprindere că în Creta bolile de inimă erau o raritate, în ciuda sărăciei provocate de război. Secretul sănătăţii cretanilor se pare că ar fi modul de viaţă activ şi regimul bogat în legume, fructe şi ulei de măsline.

Variaţii ale regimului cretan se regăsesc în bucătăriile ţărilor care înconjoară Marea Mediterană. Dieta mediteraneană se bazează foarte mult pe consumul de fructe, legume proaspete şi carbohidraţi complecşi cum ar fi pâinea integrală, cerealele şi leguminoasele. Un astfel de regim previne bolile de inimă dar şi obezitatea, susţin nutriţioniştii.

Alăturat este piramida care prezintă categoriile de alimente şi frecvenţa cu care sunt consumate.