Cifre dulci

Susţinătorii teoriei indicelui glicemic spun că, pentru a slăbi, trebuie să fii atent la anumite cifre care descriu alimentele. Dar ce te faci cînd aceste cifre mint?

EDITAT DE IOANA CHICET

Sursa: Men’s Health

CARBOHIDRAŢI BUNI SAU RĂI? Poţi judeca un aliment doar după indicele lui glicemic?

GHICI GHICITOAREA MEA: Ce au în comun un baton de Twix, o pizza cu de toate şi o felie de tort de ciocolată? Răspuns: Toate au indicele glicemic mic. Conform teoriei unui număr mare de experţi în nutriţie, acest indicator le califică nu doar drept alimente foarte sănătoase, dar şi ca material excelent pentru o cură de slăbire.

De exemplu, multe companii care inventează şi comercializează produse de slăbit îşi bazează campaniile de marketing pe principiul „avantajului indicelui glicemic“, care, conform autorilor acestei teorii, te ajută să slăbeşti fără a-ţi interzice mîncărurile tale preferate.

Care este, de fapt, matematica glicemică? Să începem cu cîteva definiţii elementare: indicele glicemic (IG) arată ce impact are un anumit aliment asupra glicemiei. Cu cît e mai mare IG al unui aliment, cu atît mai mare va fi nivelul de glucoză pe care-l va elibera în sînge organismul tău cînd vei consuma alimentul respectiv. Ideea e că o cantitate mare de glucoză în sînge duce la variaţii mari ale glicemiei, fapt ce-ţi produce poftă de carbohidraţi. În consecinţă, fie mănînci mai mult, fie te simţi mai tot timpul frustrat că trebuie să te abţii mereu de la toate chestiile la care pofteşti. Aceasta e teoria susţinătorilor matematicii indicelui glicemic. Mai mult, o glicemie crescută duce la eliberarea de insulină, hormon care scade nivelul glucozei în sînge, dar care în acelaşi timp comandă organismului să stocheze grăsimi

Această teorie a dus la clasificarea carbohidraţilor în „buni“ şi „răi“. Carbohidraţii buni sînt cei care au IG mic, adică se metabolizează încet, menţinînd astfel glicemia şi insulina la un nivel scăzut. În consecinţă, foamea şi poftele tale sînt sub control. Carbohidraţii răi au IG mare şi, evident, efecte opuse celor de mai sus.

Teoria sună foarte logic, dar nu te grăbi să începi dieta cu pizza şi tort de ciocolată. Principiul indicelui glicemic nu e totuşi atît de simplu. Ba chiar este uşor înşelător.

Prima scăpare
Să spunem că ai decis să mănînci conform principiului indicelui glicemic. Prin urmare, cînd vei alege ce pui în farfurie, vei opta pentru alimentele cu IG mai mic. Să luăm în calcul următoarele amănunte:

• checul şi sucul acidulat au IG mai mic decît pepenele

• îngheţata de ciocolată are IG mai mic decît păstîrnacul

• IG al unui baton de Twix este mai mic decît cel al tuturor alimentelor de mai sus.

Conform acestei analize, ar trebui să alegi oricînd un Twix în defavoarea unei felii de pepene. Sau un pahar de suc acidulat. Dar aceste alegeri nu par foarte logice, nu? Pentru că, dacă stai să te gîndeşti, pepenele are mai puţine calorii şi mai mulţi factori nutritivi esenţiali decît Twixul.

Ce rezultă din asta? E simplu: indicele glicemic nu ţine cont de porţii. Pentru că indicele glicemic al unui aliment e stabilit după consumarea de către subiecţi a unei cantităţi care conţine 50 g de carbohidraţi digerabili, care includ amidon şi zahăr, dar nu şi fibre. Aceasta e cantitatea de carbohidraţi care se găseşte în aproximativ trei sferturi dintr-un Twix mare. Prin comparaţie, ar trebui să mănînci cinci căni de pepene tăiat bucăţi pentru a obţine cele 50 g de carbohidraţi. Mult mai mult decît un Twix, evident. Concluzia este că, deşi, dacă vei mînca mult pepene, glicemia ta va creşte dramatic, o porţie mică din acest fruct are cu mult mai puţin zahăr decît un baton de ciocolată. (Pentru a vedea cum au încercat susţinătorii teoriei IG să remedieze această scăpare, citeşte pe pagina următoare capitolul „Încărcătura glicemică: un număr mai bun?“.)

Ce trebuie să reţii Indicele glicemic al unui aliment nu arată neapărat că acel aliment e sau nu o alegere bună în dieta ta. Mîncărurile integrale (de exemplu, legumele) sînt variante mai indicate decît cele procesate, indiferent de indicele lor glicemic.

Mic ghid de… carbohidraţi
Carbohidraţi simpli (adică zahăr) Mîncăm multe tipuri de zahăr, dar cele mai comune sînt glucoza şi fructoza. Ele sînt combinate pentru a se obţine alte tipuri de zaharuri, cum ar fi sucroza.				Carbohidraţi complecşi Definiţia lor e simplă: orice carbohidrat care e compus din mai mult de două molecule de zahăr.
GLUCOZA Principala sursă de energie pentru corpul tău, reprezintă, de fapt, zahărul care-ţi curge prin vene. Pentru că el se află deja în forma în care e consumat de organism, e absorbit foarte repede în sînge.		FRUCTOZA Pentru a o folosi, organismul tău trebuie mai întîi să o trimită în ficat, unde fie e convertită în glucoză şi arsă, fie stocată drept grăsime. Iată de ce fructoza nu creşte nivelul glicemiei.		AMIDONUL Este o sumă de molecule de glucoză ţinute la un loc de o legătură chimică slabă. Rezultatul e că amidonul se descompune rapid în glucoză şi e imediat absorbit în sînge.		FIBRELE La fel ca amidonul, fibrele conţin mai multe molecule de zaharuri. Cu toate acestea, enizmele digestive din corpul uman nu reuşesc să distrugă legăturile chimice dintre ele, prevenind astfel absorbţia lor rapidă.

Pagini: 1 2