Laboratorul abdomenului

ANTRENORUL-VRĂJITOR AL HALTEROFILILOR ROMÂNI ANTRENEAZĂ ACUM PE TĂRÎMUL FERMECAT. PROGRAMELE SALE ÎŢI GARANTEAZĂ UN ABDOMEN FRUMOS SCULPTAT ŞI UN CORP DE EXCEPŢIE.
TOT CE TREBUIE SĂ FACI ESTE SĂ SUPRAVIEŢUIEŞTI.
DE GRANT STODDARD
ADAPTARE DE ȘERBAN DAMIAN
FOTOGRAFII DE RANDI BEREZ
Sursa: Men’s Health

„Cum spui?“, întreabă Istvan Javorek, zîmbind larg la începătorul care se antrenează entuziast, pînă aproape de pragul leşinului şi al delirului. „Da, îmi place!“, strigă el, dînd afară şi ultima rămăşiţă de aer pe care „torţionarul“ transilvănean i-a permis să o mai păstreze în plămîni. Această clasă de colegiu şi-a început antrenamentul în urmă cu 35 de minute. Javorek le-a împărţit cu dărnicie flotări, ca pedeapsă pentru infracţiuni minore, cum ar fi ţinuta indecentă, rosul unghiilor sau utilizarea unor onomatopee ca huh, mmm şi hey, ultima fiind doar „pentru cai“, după părerea sa. Javorek le-a asigurat şi fondul muzical pentru seriile de alergare pe loc – le cîntă bucăţi din „Lacul lebedelor“ de Ceaikovski şi mimează galopul din „Orfeu în infern“, de Jacques Offenbach, într-un fel de mixaj cu bucăţi de cancan.

„Mai sus, mai sus, brrrum, dum, dum, dum, dum, dum, dum“, cîntă el, dirijînd o orchestră invizibilă cu degetele arătătoare.

După ce toţi sînt încălziţi, Javorek dă clasei sale o temă: să facă fandări dintr-un capăt la celălalt al sălii, încorporînd aici şi cîteva exerciţii simple cu gantere. Deodată îmi devine clar de ce unii dintre studenţii săi l-au poreclit Dr. Javorkian.

În timp ce aceste femei şi aceşti bărbaţi, toţi tineri şi roşii în obraji, se străduiesc să termine exerciţiul, jucătorul profesionist de baschet Wayne Simien intră în sală.

„Sal’tare, bătrîne!“, strigă el, zîmbind larg.

Ochii lui Javorek strălucesc de mîndrie şi entuziasm atunci cînd se întoarce spre mine: „Fiul meu! Ha-ha-ha. E ca şi fiul meu!“ Antrenorul în vîrstă de 65 de ani se urcă pe o cutie de 40 de centimetri şi tot nu reuşeşte să atenueze diferenţa de înălţime dintre el şi uriaşul său protejat. Apoi îşi aşază braţul în jurul umerilor pe care el i-a ajutat să devină atît de laţi în 15 ani de antrenamente.

„Ai văzut Rocky, nu?“, mă întreabă baschetbalistul. „Ei bine, tipul ăsta în vîrstă este un fel de Mick pentru mine.“

În timp ce clasa se luptă cu „Programul special pentru abdomen al lui Javorek, nr. 1“ – un circuit format din 26 de exerciţii foarte solicitante –, Simien trece printr-o serie de exerciţii cu gantere ce par a fi mai potrivite pentru aqua-gym, nu pentru o sală de forţă. Într-adevăr, aceste combinaţii de exerciţii, mult lăudate şi deseori copiate, reprezintă motivul pentru care sînt astăzi aici, în Overland Park, Kansas. Vreau să le testez şi eu.

Comprimînd un volum mare de antrenament intens prin micşorarea sau chiar eliminarea perioadelor de pauză, aceste combinaţii de exerciţii au fost la început gîndite pentru a combate monotonia şi a economisi timp, îmbunătăţind rezistenţa la efort, tonusul muscular, coordonarea şi aspectul corpului. Aşa cum s-a constatat ulterior, ele s-au dovedit a fi cea mai bună cale pentru a-ţi sculpta abdomenul. În cazul tuturor exerciţilor ce implică tot corpul, musculatura zonei mediane este invariabil implicată, iar metabolismul este crescut semnificativ.

Curînd am început să presupun că aceste combinaţii de exerciţii create de Javorek reprezintă doar o parte din arsenalul său, pe care îl foloseşte în crearea de campioni de talie mondială, în Johnson County Community College.

EVOLUŢIE ÎN PATRIA SA, JAVOREK ERA UN FEL DE BELA KAROLY AL HALTERELOR. DUPĂ CE A FUGIT DIN ŢARĂ, A ÎNCEPUT SĂ CREEZE CAMPIONI PENTRU STATELE UNITE.

Extenuaţi, elevii se adună în jurul profesorului, care dispare din raza mea vizuală.

„Acum“ – îl aud spunînd din centru – „puneţi mînuţele voastre mici şi firave pe bicepsul meu masiv şi impresionant, şi la unu, doi, trei…“

„Da, ne place“, strigă ei.

TOVARĂŞUL ANTRENOR
Pentru a înţelege cum a ajuns echivalentul lui Bela Karoly în privinţa halterelor să predea într-un colegiu din Kansas, trebuie să începem cu o lecţie de geografie. Javorek, etnic maghiar, a crescut în România. După cel de-al Doilea Război Mondial, odată cu modificarea graniţelor, s-a trezit separat de prieteni şi de rude. Însă acesta nu a fost singurul său handicap. La vîrsta de 14 ani, Javorek, care îşi petrecea cea mai mare parte a timpului construindu-şi cu trudă un viitor ca violonist, cîntărea doar 50 de kilograme şi suferea de platfus, hipertensiune arterială şi spina bifida, un defect congenital la nivelul coloanei vertebrale. Într-o zi, în timp ce se întorcea de la ora de muzică, prietenii suroriii sale l-au provocat în batjocură să ridice vioara deasupra capului, o insultă care l-a determinat să se apuce de sport. Cîţiva ani mai tîrziu a fost acceptat la departamentul de educaţie fizică din cadrul Institutului Pedagogic din Cluj, ajungînd un halterofil serios şi, în aceeaşi măsură, atlet.

După absolvire, sala de sport a devenit laboratorul său, iar propriul corp – subiect al unui experiment personal. După cîţiva ani, fostul slăbănog ridica deasupra capului greutăţi mai mari de 150 kg şi avea un fizic de supererou.

În 1964, Javorek a devenit antrenorul principal de haltere al Clubului Atletic Clujana, din România. Acolo l-a cunoscut pe Dragomir Cioroslan, un băiat de 45 de kilograme, cu rahitism şi suferind de boală cardiacă postreumatismală.

DUPĂ ABSOLVIRE, SALA DE SPORT A DEVENIT LABORATORUL SĂU, IAR PROPRIUL CORP – SUBIECT AL UNUI EXPERIMENT PERSONAL. DUPĂ CÎŢIVA ANI, FOSTUL SLĂBĂNOG RIDICA DEASUPRA CAPULUI GREUTĂŢI MAI MARI DE 150 KG.

La început, Javorek l-a trimis la plimbare pe Cioroslan, însă în cele din urmă l-a acceptat în sală, la insistenţele colegilor săi. „Într-un final, am spus «bine, fie»“, îşi aminteşte Javorek. „Însă i-am zis că va trebui să muncească de 10 ori mai mult decît alţi copii, aşa cum am făcut şi eu. Prima dată cînd l-am văzut ridicînd o halteră, aproape că n-am putut să mă uit.“ Acestea erau începuturile nepromiţătoare ale unei cariere de halterofil, care avea să culmineze cu medalia de bronz obţinută de Cioroslan în 1984, la Olimpiada de la Los Angeles.

Mai importantă decît medalia aşezată în dreptul inimii halterofilului a fost chiar transformarea acestei inimi. Antrenîndu-se cîte 5 ore pe zi, Cioroslan s-a transformat dintr-un băiat bolnăvicios într-un atlet a cărui inimă bătea de numai 38 de ori pe minut. „Atunci cînd medicii l-au examinat, s-au gîndit că e ceva în neregulă cu el“, povesteşte Javorek. „Nu auzeau dom-dom, ci bum [pauză lungă] bum.“

Ceea ce antrenorul ştia măsurînd frecvenţa cardiacă a haterofililor de elită ştiinţa avea să demonstreze. Un studiu publicat în revista Clinical Science arăta că, după 12 săptămîni de antrenament de forţă de 3 ori pe săptămînă, oamenii pot obţine aceleaşi beneficii cardiovasculare ca şi în cazul unui volum egal de antrenament aerob moderat.

REZULTATE CONCRETE EXERCIŢIILE PLIOMETRICE CREATE DE JAVOREK SÎNT EXECUTATE PE SCĂRI ŞI AU FOST ADOPTATE DE MULTE ŞCOLI DIN SUA.	LA UNIVERSITATEA TEXAS A&M, JAVOREK ŞI-A „DEZLĂNŢUIT“ METODELE DE ANTRENAMENT PE CARE LE ADUSESE DIN ROMÂNIA. REZULTATUL: MAI MULŢI CAMPIONI.

SOSIREA ÎN AMERICA
Cioroslan nu este singura poveste de succes a lui Javorek. Un alt halterofil de la Clubul din Cluj, Ştefan Taşnadi, a cîştigat medalia de argint pentru România în 1984.

Chiar dacă Javorek a primit titlul de antrenor emerit în România, regimul politic îl sufoca. Telefonul de la serviciu îi era ascultat. Sportivii lui era fie supravegheaţi, fie racolaţi de către Securitate. Singura cale prin care putea obţine o viză pentru a vizita Vestul era înscrierea ca membru în Partidul Comunist.

Odată obţinută viza, el a fugit din ţară. După un an de zbateri, pe durata căruia îşi propusese să înveţe 150 de cuvinte noi în engleză, Javorek a devenit antrenor la Universitatea Texas A&M. Acolo şi-a „dezlănţuit“ metodele de antrenament pe care le adusese din România. Rezultatul: mai mulţi campioni mondiali.

Permanenta căldură din Texas l-a determinat pe Javorek să caute un climat mai apropiat de cel de acasă. Reputaţia sa în creştere îl făcuse dorit de multe şcoli renumite, însă Javorek voia să implementeze propriul sistem de antrenament începînd cu baza. Aşa că în 1987 el a început să lucreze într-un colegiu, foarte bine echipat, dar necunoscut, la 30 de kilometri de Kansas City. Acolo s-a ocupat de pregătirea fizică a tuturor sportivilor, indiferent de ramura sportivă. „Aveam şi noi baschet în România“, spune el, „însă fotbalul american era ceva nou pentru mine.“

Din fericire, halterele şi atletismul îi oferiseră lui Javorek cunoştinţe ample despre antrenament, care se puteau aplica la fel de bine şi în cazul unor sporturi despre care nici nu auzise acasă. Fapt care conduce la următoarea revelaţie din vizita mea acolo: în era antrenamentului specific pentru fiecare sport, sportivii au totuşi nevoie de o pregătire fizică „de bază“.

„Educaţia fizică generală are rolul de a-i pregăti pe sportivi pentru antrenamentele intense de mai tîrziu“, spune dr. Alexander J. Koch, profesor asociat de ştiinţa sportului la Truman State University, Kirksville, Missouri. „Cei care se antrenează vizînd o dezvoltare amplă au o carieră mai lungă în sport şi suferă mai puţine accidentări decît cei care se antrenează doar pentru sportul lor.“

ANTRENAMENT PENTRU ABDOMEN Complexele cu gantere create de Istvan Javorek îți dezvoltă întregul corp, aducînd în același timp metabolismul în zona roșie. El le-a conceput pentru a le folosi la dezvoltarea campionilor olimpici români, însă le poți aplica și tu, pentru a te bucura de aceste efecte: mai mulți mușchi, mai puțină grăsime și un abdomen frumos.
EXERCIŢIUL
De trei ori pe săptămînă fă fiecare complex. Pentru Complexul Nr. 1 fă 6 repetări din fiecare exerciţiu şi treci la următorul fără pauză. Pentru Nr. 2, fă 3 repetări din fiecare exerciţiu şi treci la următorul fără să te opreşti, ajungînd la un total de 3 circuite. Pe măsură ce avansezi, măreşte numărul de circuite.
PROGRAMUL
1 RAMAT VERTICAL	2 ARUNCAT ÎNALT	3 GENUFLEXIUNE ÎMPINS PRESĂ	4 RAMAT CLASIC	5 ARUNCAT ÎNALT
TEHNICA
RAMAT VERTICAL Stai cu genunchii uşor îndoiţi şi ţine o pereche de gantere în mîini, în dreptul coapselor, cu degetele mari orientate unul spre celălalt şi palmele spre coapse. Din această poziţie roteşte coapsele spre exterior şi umerii spre interior. Priveşte înainte, ţine spatele drept şi abdomenul contractat. Ridică greutăţile la nivelul gîtului, menţinîndu-le una lîngă alta. Coatele trebuie să ajungă la nivelul urechilor. La poziţia de sus, ridică-te pe vîrfuri. Revino la poziţia iniţială.
ARUNCAT ÎNALT Stai cu ganterele ca şi cum te-ai pregăti să faci ramat vertical, însă apleacă-te în faţă, coborînd greutăţile la nivelul genunchilor, menţinînd capul şi gîtul aliniate. Aceasta este poziţia de start. Acum ridică greutăţile ca şi cum ai face ramat vertical, dar nu te opri la poziţia superioară, ci întoarce încheieturile mîinilor invers, aducînd greutăţile deasupra capului, şi întinde braţele complet, ridicîndu-te pe vîrfuri. Revino la poziţia de start. Menţine greutăţile cît mai aproape de corp pe toată durata exerciţiului.
GENUFLEXIUNE ÎMPINS PRESĂ Stai în picioare şi ţine ganterele în dreptul umerilor, cu palmele orientate înainte. Menţine această poziţie şi, privind drept înainte, flectează şoldurile şi genunchii pentru a coborî într-o genuflexiune completă, coapsele fiind cel puţin paralele cu solul. Pe măsură ce te ridici din genuflexiune, începe să împingi ganterele deasupra capului, ridicîndu-te şi pe vîrfuri la final, avînd braţele complet extinse. Revino la poziţia de start.
RAMAT CLASIC Stai în picioare ţinînd ganterele în mîini în faţa corpului, cu palmele orientate posterior. Flectează uşor genunchii şi apleacă-te din şolduri astfel încît trunchiul să formeze un unghi de 45 de grade cu podeaua. În momentul cînd greutatea corpului este proiectată pe călcîie, eşti în poziţia iniţială. Fără să modifici această poziţie, flectează coatele pentru a aduce rapid şi exploziv greutăţile în dreptul axilelor. Revino lent la poziţia de start.

DE LA COMPLICAT LA SIMPLU
După ce am asistat la chinul altui grup de liceeni trecuţi prin iadul ganterelor, Javorek mă invită în biroul său, unde îşi împarte prînzul cu mine – varză cu carne. „Nevastă- mea mi-a pus prea mult azi“, îmi spune el. „Te rog, mănîncă.“

O altă poreclă a lui Javorek este „Regele ganterelor“ – şi o merită pe deplin. Pe lîngă mai mult de 300 de exerciţii cu haltere, antrenamentele sale includ 780 de exerciţii diferite cu gantere. El trăieşte pentru a crea noi programe, cărora le dă denumiri ironice cum ar fi „Marea distracţie“. „De fapt, nu e nici o distracţie“, spune Javorek, ca şi cum m-ar face părtaş la o conspiraţie. „Nu pînă cînd nu realizezi cît de puternic ai devenit.“

În timp de mîncăm, îmi arată entuziasmat fotografii din recenta sa vacanţă în India, iar imprimanta „scuipă“ programe de antrenament, unul după altul. Unele dintre ele au fost publicate într-o carte, Javorek Complex Conditioning. Autorul mi-o oferă cu autograf, împreună cu un tricou, nişte pixuri, un pointer cu laser şi un ceas cu alarmă – toate purtînd logoul său.

Una dintre ciudăţeniile lui Javorek este pasiunea de a suprapune faţa lui altor fotografii. De exemplu, pe site-ul său poţi să găseşti o reproducere după Crearea lui Adam, opera lui Michelangelo din secolul al XVI-lea, însă cu o altă faţă zîmbitoare peste cea a lui Dumnezeu.

Acum, degetul arătător al lui Javorek îl întîlneşte pe cel al lui Adam. „Respectă Creatorul“, e scris pe poză. Javorek e fericit cînd oamenii din lumea întreagă apelează la tehnicile lui, însă devine acid în momentul în care îi sînt folosite inovaţiile fără ca el să fie recunoscut ca autor.

„OK!“, spune el, bătînd din palme. „Acum îţi voi arăta ceea ce doreai să înveţi de la mine. Mîine îmi vei spune: «Domnule antrenor, mă doare rău», iar eu îţi voi răspunde «Prietene, îmi pare rău».“ Timp de cîteva minute se amuză singur pe baza acestei glume.

TRANSPIRÎND ÎN DETALII
Complexele cu Gantere şi Haltere nr. 1 şi 2 au fost concepute în Cluj, însă de atunci Javorek a realizat multe altele, ajustîndu- le pentru diverse sporturi şi obiective, cum ar fi forţa şi rezistenţa.

Începem cu începutul, respectiv, cu primul complex cu gantere, constînd în cinci exerciţii de mare intensitate, trecînd cursiv de la unul la altul şi întorcîndu-ne de unde am plecat. Exerciţiile îmi sînt cu noscute, însă Javorek le modifică forma într-un mod subtil. Transpir şi mi-e sete de aer. Atunci cînd greşesc numărătoarea repetărilor, numără el pentru mine, fredonînd un cîntecel care pare desprins din Sesame Street.

UN ÎNVINGĂTOR METODELE DE ANTRENAMENT CREATE DE JAVOREK AU FĂCUT MINUNI ASUPRA CORPULUI SĂU DE 65 DE ANI. RIDICĂ GANTERE DE 50 KG ŞI ARE UN PULS DE REPAUS DE 48 BPM.

Reuşesc să termin seria de exerciţii fără să vărs, însă trecem imediat la Complexul nr. 2. Înţeleg ceva greşit din cauza accentului puternic al lui Javorek, şi primesc ca pedeapsă flotări. Nouăzeci de repetări perfecte mă despart de un moment de pauză.

„Este OK“, spune el rîzînd. „Nu trebuie să îţi placă. În schimb, o să-ţi placă să fii puternic!“

Într-un fel sau altul, reuşesc să termin. Programul meu obişnuit de antrenament nu se compară cu eforul cardio impus de o singură rundă a unui complex tip Javorek. Tot ce mai pot să fac este să mă sprijin pe propriile picioare.

„Deci viaţa este…?“

„Ce?“, întreb.

După alte 10 flotări îngrozitoare, Javorek repetă întrebarea: „Deci, din nou, viaţa este…“

„Complexă?“, întreb eu, amintindu-mi vag una dintre seriile sale de întrebări şi răspunsuri.

„Ha-ha!“, spune el, plesnind din palme. „Începi să înveţi despre viaţă! Sînt un profesor grozav! Acum vom trece la Complexul cu Gantere Numărul 1!“

Javorek mă trece prin alte 15 exerciţii, în care îmi sînt puse la dispoziţie greutăţi cu care pot să fac 5 repetări din fiecare. La final sînt adunate date care vor permite unui soft să genereze un program de antrenament pe 12 săptămîni, adaptat caracteristicilor mele.

„Acum vom merge la mine acasă“, zice el.

Sînt nerăbdător să descopăr locuinţa plină cu obiecte de artă şi curiozităţi diverse colecţionate de Javorek şi de soţia sa în timpul călătoriilor prin lumea largă. Unele dintre ele ne oferă ocazia să deschidem noi subiecte de conversaţie.

„Apropo, ţi-am spus pînă acum că îndreptările «româneşti» sînt numite aşa după mine?“, mă întreabă el. „Dacă băieţii de la Texas A&M mi-ar putea pronunţa numele, aceasta ar fi îndreptare Javorek.“

După ce bem împreună o cafea, îl întreb dacă antrenamentele sale au omorît vreodată pe cineva. Supraantrenamentul a fost studiat la Cluj, nu-i aşa?

„Supraantrenamentul apare ca urmare a tehnicii proaste, dietei proaste, somnului insuficient“, spune el. „Dacă elimini aceste probleme, este chiar dificil să ajungi să te supraantrenezi.“ Mantra lui Javorek este ceva de genul „supraantrenament înseamnă refacere incompletă“, şi este susţinută ştiinţific. Pînă la urmă, sportivii olimpici pot să se antreneze în fiecare zi ore întregi deoarece dorm şi mănîncă în restul timpului. Abordarea sa vizînd corpul ca un întreg se reflectă în mişcările antrenamentului funcţional, folosit în zilele noastre. Koch e de acord că antrenamentul efectuat chiar şi atunci cînd există dureri musculare poate oferi beneficii privind recuperarea, atît timp cît intensitatea antrenamentului este cu 10-20% mai mică decît cea a antrenamentului care a condus la apariţia acelor dureri.

A doua zi, aşa cum mi-a promis, Javorek îmi înmînează programul. Prima şedinţă de antrenament cuprinde 10 exerciţii cu gantere şi exerciţii pliometrice, plus un program special pentru abdomen. Îmi ia 25 de minute să termin un circuit, după care mă simt ca şi cum am trecut pe la Securitate.

„Pînă şi bunica mea de 103 ani ar putea să se descurce mai bine decît tine.“ Chicoteşte şi îmi arată o poză înrămată, în care văd un Javorek plin de muşchi, ţinînd o ganteră de 25 de kilograme şi purtînd o perucă albă, un şirag de perle şi ochelari.

„Pe măsură ce vei progresa“, spune Javorek, „vei putea termina fiecare circuit în 13 minute.“

„Vino să vezi cea mai mare invenţie a mea“, spune entuziasmat antrenorul, conducîndu- mă în sală. „Dealul de intrat în formă“ al lui Javorek are trei secţiuni, fiecare creată pentru exerciţii pliometrice, care solicită fibrele musculare cu contracţie rapidă, de obicei neglijate în antrenamentele clasice. Cercetătorii au arătat că fibrele cu contracţie rapidă scad cu 43% pe măsură ce îmbătrînim, iar fibrele cu contracţie lentă scad cu mai puţin de 33%. Un bătrîn aflat în cărucior ar putea să dea vina pe pierderea fibrelor musculare cu contracţie rapidă.

Javorek încă mai poate să întreacă pe mulţi dintre atleţii săi de la colegiu. Însoţit de Simien pe deal, el ne aleargă cîteva serii pe trepte, sprintînd pe rampă şi sărind prin cutiile pline cu cauciucuri.

„Priveşte acest campus“, spune antrenorul după ce antrenamentul se termină. „Îmi place aici“, subliniază el ridicînd din umeri. Membrii facultăţii, studenţii şi sportivii în devenire pe care i-am întîlnit pe durata vizitei mele împărtăşesc acelaşi sentiment. ■

Articole asemănătoare:

1. articole
2. Revino-ți după sărbători
3. Recuperarea activă sau recuperarea pasivă?