Reglează-ţi vederea, chiar dacă asta înseamnă să fii străpuns de laser
ADAPTARE DE CRISTIAN PAVEL
Vederea bună este un avantaj competitiv în această lume. Individul care poate vedea semnele de circulaţie pe întuneric, femeia frumoasă din mulţime sau mingea de tenis care vine spre el este mai tare decît cel care se uită chiorîş, încercînd să distingă ceva prin lentilele de 
contact. Deşi ochelarii îţi permit să fii mereu la modă, chiar şi atunci cînd eşti în costum de baie, iar lentilele de contact îţi dau posibilitatea să-ţi schimbi culoarea ochilor în roşu, portocaliu sau negru, orice persoană cu probleme de vedere trăieşte cu un coşmar: acela că, fără ajutorul tehnologiilor moderne, ar deveni orb şi inutil pentru societate. Aici intră în scenă ştiinţa. Nu e nevoie decît de o rază laser şi de cîteva mii de euro în cont pentru a avea o vedere perfectă. Dacă acum nu poţi citi articolul ăsta fără ochelari, după o operaţie LASIK vei putea, teoretic, să tragi cu pistolul în şerpi de la o sută de paşi sau să vezi fiecare părticică din corpul iubitei, atunci cînd faci sex cu ea.
Tu vezi o roşie, eu văd o pată roşie
Cînd un ochi este proiectat pe un monitor de computer, arată ca un animal speriat. Pleoapele i se zbat şi lăcrimează, pînă cînd sînt imobilizate complet. Pacientul simte că ar clipi în continuare, dar mişcarea pleoapei îi este oprită. Cînd clipeşti, întrerupi raza laser.
Mai mult, trebuie să priveşti drept înainte. De asta nu poţi face tratament cu laser sub anestezie, pentru că ochii ţi s-ar da peste cap, iar raza laser ar fi nevoită să treacă prin craniu pentru a repara corneea. Ca urmare, pacientul nu poate fi decît înţepenit într-o poziţie inspirată din filmul „Portocala mecanică“ al lui Stanley Kubrick. Dacă simți că intri în panică, poți lua un Valium. Între timp, oftalmologul îşi reglează de zor microscopul pe o hartă cu dungi verzi şi galbene. E felul lui de a determina direcţia pe care trebuie s-o aibă laserul pentru a repara corneea pacientului. Cristalinul şi globul ocular rămîn neatinse. Corneea şi cristalinul reflectă lumina într-un punct focal. Dacă eşti miop, imaginile sînt focalizate în faţa retinei. Dacă suferi de prezbitism, sînt focalizate în spatele retinei. Refacerea curburii şi a formei corneei (care îşi revine extrem de rapid, spre diferenţă de cristalin) este sinonimă cu revenirea la normal a vederii.
Trezeşte-te, sîntem în viitor!
De fapt, acesta nu e viitorul. Intervenţiile chirurgicale LASIK se fac de prin 1991. A fost nevoie de 15 ani pentru ca aproape toate suspiciunile să fie eliminate. Dar primii paşi au fost făcuţi în Columbia, în anul 1948, de dr. José Ignacio Barraquer. Procedeul folosit era următorul: 60% din cornee era îndepărtată, congelată, apoi modelată cu ajutorul spumei de săpun.
|
Anatomia ochiului Corneea refractă razele de lumină care intră în ochi, prin pupilă și cristalin, către retină. Razele sînt concentrate pentru a fi focalizate și astfel se creează o imagine inversată pe retină. Gradul de efracție depinde de forma corneei îi a cristalinului. În timp ce forma cristalinului poate fi influențată de muîchii ciliari (care permit ochiului să focalizeze atît obiecte apropiate, cît îi depărtate), forma corneei e fixă. Retina este un strat de celule fotosensibile (celulele cu conuri îi celulele cu bastonșe), care, atunci cînd sînt stimulate, transmit impulsuri nervoase către centrul optic din creier. Acolo, impulsurile sînt interpretate îi transformate în imagini. |
După care, corneea era cusută la loc. Dr. Barraquer a fost primul om care a sugerat operarea unui ochi sănătos exclusiv pentru refacerea vederii. De cele mai multe ori a avut succes (de cîteva ori, congelarea a afectat corneea), punînd bazele operaţiei LASIK de astăzi. Desigur, în zilele noastre, instrumentele sînt ceva mai bune decît un simplu ac şi o aţă. Cel mai important este dispozitivul de urmărire, care înregistrează 200 de mişcări ale ochiului într-o singură secundă. Datorită lui, laserul se întrerupe automat dacă-ţi mişti ochiul. Oftalmologul povesteşte că a avut odată o pacientă care nu voia nici măcar să deschidă ochii, deşi era femeie în toată firea. „O întrebam dacă mă lasă s-o tratez cu laserul, iar ea își punea palmele pe faţă şi se strîmba nemulţumită.“ Dar pacientul de acum stă nemişcat. Dispozitivul de urmărire scoate sunete stridente la intervale mici şi regulate. Medicul se apucă de treabă. Mai întîi, ochiul pacientului devine violet pe ecran, deoarece corneea este colorată cu violet de genţiană pentru a fi mai vizibilă. Astfel, oftalmologul va putea să stabilească la perfecţie poziţia acesteia. Apoi, pacientul simte o presiune (cînd corneea este tăiată), senzaţia fiind aceea de „fîlfîit al ochiului“. Totul începe să se înnegrească în jur. Stratul anterior al corneei este dat la o parte, iar pacientul este orb timp de cinci secunde. Apoi, suprafaţa ochiului este dată deoparte şi vederea îi revine. Se aude pîrîitura laserului. Medicul i-a explicat deja că atunci cînd raza va intra în ochi, nu va simţi miros de carne arsă, ci o mireasmă de ozon provenită de la evaporarea ţesutului corneei. Laserul continuă să-şi îndeplinească misiunea… Eu nu simt nimic, dar presupun că, în asemenea circumstanţe, zgomotul produs de aparatul acela te poate face să miroşi orice. Pe ecran, arată ca o linie zimţuită în jurul irisului, ca şi cum pacientul ar purta o mică lentilă de contact, exact în centru. Întreaga procedură durează cam 20 de minute pentru ambii ochi.
Problema ţesutului
În operaţiile cu laser, ţesutul e cel mai important lucru. Am suficient de mult? Cît de mult am nevoie? Ce vor face, mai exact, cu el? În medie, rezerva de ţesut din ochiul cuiva este de aproximativ 500-600 μm (microni). Pentru ca stabilitatea corneei să nu fie afectată după intervenţia chirurgicală, trebuie ca 250 μm de ţesut să rămînă neatinşi. Modul în care se face evaluarea cantităţii de ţesut este de domeniu futurist. Corneea este, pur şi simplu, cartografiată. (Cu un topograf de cornee, bineînţeles, aparat care aduce mai mult sau mai puţin a un joben de scamator.) Rezultă ceva asemănător unei hărţi cu zone colorate diferit în funcţie de căldura lor. Pe baza acestei „hărţi“, oftalmologul îşi va stabili un plan al intervenţiei chirurgicale. Dacă ea relevă faptul că suferi de astigmatism (defect al corneei care constă într-o abatere de la forma sferică, ceea ce duce la deformarea imaginilor), operaţia nu poate fi făcută decît în anumite circumstanţe. De asemenea, harta indică felul în care ar trebui să arate corneea ta, într-o lume ideală. Diferenţa nu e foarte mare: a mia parte dintr-un milimetru. Pentru fiecare unitate optică (dioptrie) care trebuie corectată, laserul „şlefuieşte” 15 μm de ţesut. Dacă ai dioptrie -6, vor fi folosiţi 90 μm de ţesut = 60 de secunde de activitate a laserului. Tot ţesutul disponibil determină şi eligibilitatea pentru o asemenea operaţie. Ochii trebuie testaţi imediat şi peste şase luni, aşa că diferenţa nu e foarte mare. Legal, trebuie să ai 18 ani ca să faci operaţia, dar abia pe la douăzeci şi ceva de ani vei termina tratamentul. Dacă ai vederea prea slabă pentru ţesutul disponibil, n-ai cum să obţii o vedere perfectă. Intervenţia necesită mult ţesut vital. Dacă n-ai suficient, poţi apela la alte proceduri, care implică îndepărtarea primului strat al corneei cu o perie. Partea proastă e că recuperarea va fi mai lentă. Poate dura chiar şi o săptămînă pînă la stabilizarea vederii. E vorba de vindecarea totală a zonei, nu numai a unei mici incizii.
Care-i şmecheria?
Pacientul răsuflă uşurat. Operaţia s-a terminat. Oftalmologul îndepărtează stratul adeziv din jurul ochilor. „Am avut o pacientă care nu se temea decît că, în timpul operaţiei, genele îi vor fi smulse de dispozitivul din plastic“, povesteşte doctorul cu un rînjet pe faţă. Pacientul deja vede mai bine. Nu aşa de bine ca atunci cînd purta ochelarii, dar, avînd în vedere timpul standard de recuperare, s-ar putea ca mîine să poată conduce maşina. Primeşte picături de ochi şi un pansament „temeinic“ de la o asistentă – lucruri care- i amintesc că că abia acum urmează adevărata provocare. Nici ochelarii n-au părăsit scena, iar motivul este unul foarte simplu: infecţiile. Riscurile sînt extrem de mici. Ai 0,1% şanse să te infectezi şi chiar şi mai mici să orbeşti din cauza asta (mai ales dacă infecţia e ratată corespunzător). Dar nimănui nu-i convine să intre în statistici. Nimeni nu vrea să fie „special“. În condiţiile în care operaţia comportă un risc atît de mic, orice neconcordanţă tinde să devină o problemă. Prima regulă este să nu-ţi atingi ochii. Doar nu vrei să ai o cornee „încreţită“. Dacă nu laşi ţesutul să se vindece, te poţi alege cu o infecţie, o cicatrice sau cu o vedere în ceaţă care te va însoţi tot restul vieţii. Oftalmologul scoate o carte de vizită şi-i spune pacientului că poate să-l sune pe mobil la orice oră din zi şi noapte. „Dacă vreun puşti te loveşte în ochi, nu trece asta cu vederea“, spune hîtru doctorul. Majoritatea infecţiilor sînt rezolvate printr-o nouă intervenţie chirurgicală şi un nou set de picături. Dacă eşti plecat în concediu şi nu poţi primi imediat asistenţă medicală, problema se poate agrava.
E foarte distractiv pînă cînd…
|
Cît costă vederea? Operaţia LASIK se recomandă mai ales în cazul miopiilor mai mari (6-7 dioptrii), asociate sau nu cu astigmatism (deşi, în ultima vreme, a fost folosită cu succes şi în miopii foarte mici), în hipermetropiile de pînă la 3-4 dioptrii (cu sau fără astigmatism) şi în astigmatismul simplu de 2-3 dioptrii.În medie, preţul unei intervenţii la ambii ochi cu Laser |
…scapi de spectrul infecţiei şi începi vindecarea propriu-zisă. 5% din pacienţi au nevoie de o nouă intervenţie cu laser spre sfîrşitul perioadei de recuperare. Şi tu te poţi număra printre ei, în funcţie de cum decurge procesul de vindecare. Dacă te vindeci prea repede, s-ar putea să ai probleme; picăturile ajută la regularizarea procesului. Vindecarea este completă la şase luni după operaţie. Dar dacă ai suficient ţesut – adevărată monedă de schimb în lumea chirurgiei laser – poţi face mai multe ajustări, pînă cînd totul e perfect. O altă problemă e vederea pe timp de noapte. S-ar putea să vezi halouri în jurul felinarelor de pe stradă – deşi oftalmologul mi-a mărturisit că majoritatea pacienţilor conştientizează asta numai atunci cînd le-o spui. Cealaltă problemă e că simţi cum ochii tăi „trag de ei“ pentru a vedea. Pînă la urmă, e normal: n-ai mai folosit de mult timp muşchii oculari în mod corespunzător.
Ochii tăi sînt „laser“, frate!
Pacientul nostru s-a externat a doua zi. Continuă să-şi caute ochelarii, pînă-şi aminteşte că nu mai are nevoie de ei. E şocat de faptul că poate conduce mai uşor maşina, pentru că are vedere periferică mai bună. În plus, faţa lui arată mai bine fără ramele negre şi groase.
Sursa: Men’s Health
Articole asemănătoare:
Comentarii recente